sâmbătă, 7 septembrie 2013

Traseu urban

Figură importantă în epocă, Nicolae P. Cerkez este astăzi aproape uitat, activitatea sa rămânând în umbra carierei monumentale a fratelui său mai mare, ing.-arh. Grigore P. Cerkez.

Lucrând aproape toată viața în serviciul tehnic al statului și petrecând 30 de ani la catedra universitară, Nicolae P. Cerkez își dedică cariera cetățenilor bucureșteni. De numele său se leagă mari proiecte ministeriale și ale unor instituții publice financiare, dar și reamenajarea palatelor regale și a grădinilor publice. Activitatea sa este preponderent cea de antreprenor, colaborând adesea cu arh. Constantin Băicoianu și antrepriza Dobre Nicolau.

De la mici lucrări de reparații până la vaste șantiere ce se întind pe mai mulți ani, activitatea sa servește modernizării capitalei sub domnia lui Carol I. Numele său rămâne legat de clădirile Școlii superioare de arte și meserii, Imprimeria statului, Școala de medicină veterinară, extinderea Ministerului de Finanțe. Din arhive au ieșit foarte puține dosare legate de proprietăți private, dovadă că timpul său era ocupat cu activitatea din ministere și comisii tehnice. 

Este greu de apreciat în ce măsură Nicu Cerkez și-a definit un stil propriu, de fapt l-a utilizat pe cel neoclasic pentru că acesta era impus în spațiul public. Construcțiile sale sunt ample, cu două-trei etaje, cu fațade sobre, cu puține elemente decorative (frontoane, denticuli, ghirlande, cartușe). O particularizare a tratării fațadelor fostei clădiri a Imprimeriei, a Școlii de arte și meserii și a Școlii veterinare consta în alternarea cromatică a cărămizii aparente cu tencuiala deschisă.


Update 10 iulie 2014: stoc epuizat

Educație și carieră





S-a născut la 2 noiembrie 1851

Urmează clasele primare la Pensionatul Schewitz în București.

1870-1871 Studiile secundare cu bacalaureat la Liceul Sf. Sava din București  (Sursa: arhiva familiei citată de N. Noica)

1870-1872 Cursuri la liceele Louis-le-Grand și Saint-Louis, Paris (Sursa: Th. Cornel, Dicționarul contemporanilor, 1911-1914)

1872-1876 Școala de arte și meserii, devenind inginer constructor diplomat al guvernului francez

1876 Se întoarce în România și este angajatul unei companii feroviare (concesionară străină) și este membru-fondator al Societății de arhitecți și ingineri, alături de fratele său, Grigore

1877 Inginer al serviciului tehnic la Giurgiu, inginer hidraulic

1878 Negociază cu trupele rusești despăgubirile de război și răscumpărarea unei linii de cale ferată

1879 Intră în serviciul tehnic al Ministerului Lucrărilor Publice

1881 Membru-fondator al Societății Politehnice; comisar extraordinar pentru organizarea încoronării lui Carol I


1882-1911 A fost profesor de fizică industrială la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti.

1882 Membru-fondator al Societății Enciclopedice Române

1883-1889 Arhitect-șef al Ministerului Agriculturii și Domeniilor

1887 Se căsătorește cu Maria Iacovaky, având împreună 3 fete

1888 Membru al Partidului Conservator-Constituțional

1890-1891 Arhitect-șef al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice

1891 membru-fondator al Societății Arhitecților din România

1892 Deputat de Ilfov

1911 Senator

Vicepreședinte al Automobil Clubul Român și membru al Societății Geografice.


A avut moșii în jud. Bacău și Buzău.


Surse informații biografice: N. Noica, Banca Națională a României și personalități din istoria construcțiilor, Mașina de scris, 2006
Theodor Cornel, Figuri contemporane, 1911-1914, pp.89-91, coala 12





Comisii tehnice
1890 Arhivele Naționale
1890-1895 Palatul de Justiție
1907 Camera de Comerț și Bursa